300 de km cu Iris

Între două cărți (Florin Vancea – Călătoria Eroului și Adrian Ierulescu – Autoportret de sticlă) și 300 de km din Brașov și până-n față porții la Zăvoi, am reascultat „12 Porți” albumul Iris. Asta pentru că CD-playerul s-a blocat (singura hibă de la Fiatul Linea cumpărat recent) iar CD-ul amintit o rămas prins înăuntru. Atunci aproape 4 ore de drum cu Iris. Puteam da pe radio, dar cum Rock FM nu se prinde pe drumurile țării iar  de Radio Cultural nu aveam chef  îmi rămânea Iris. Nu mi-a displăcut dar nici nu pot să spun că Iris face parte din preferințele-mi de prim rang.

Deși l-am ascultat de mai multe ori de când l-am cumpărat (prin 2011) nu am fost cu mare băgare de seamă și nicio piesă nu mi-a reținut atenția în mod deosebit.

Albumul nu are cântece care să nu-ți placă dar nici nu excelează, deși titlul obligă. Foarte bună alegerea: „12 Porți” care deschide multe interpretări și așteptări – 12 numărul perfecțiunii atât în teologie cât și în mitologie. Din păcate, albumul nu confirmă așteptarea mea. Totuși, marea surpriză este mesajul social pozitiv cu elemente creștine evidente.

coperta_iris_12_porti

„12 Porți” chiar dacă nu este la fel de bun ca „Lună plină” (1996 – produsul care-mi place cel mai tare de la Iris) sau „Mătase Albă” ori albumul anterior „Cei ce vor fi” nu dezamăgește dar nici nu excelează, nu are dinamismul, varietatea acustică a celor mai sus enumerate. Linia este melodică dar monotonă cu nelipsitele cântece de dragoste și lamentări de părăsire. Nu are ruperi iar piesele seamănă mult între ele, ceea ce nu este un lucru pozitiv. Evident, albumul se încheie în nota obișnuită Iris, cu un imn rock: „Mereu împreună”

Vocea lui Minculescu (poate cea mai slabă prestație a sa pe vreun album Iris) este ajutată la vreo două piese de un sintetizator (sau așa mi s-a părut) iar bass-ul este aproape de neperceput. Doru „Boro” Borobeică fiind în umbra lui Nelu Dumitrescu care alături de Valter Popa susțin acustic albumul. Relu Marin este discret și el.

Au trecut 5 – 6 ani de la lansarea sa și niciuna dintre piese nu s-a impus. Singura care rupe monotonia este „Fără Tine” mai elaborată și modernă.

P.S. – Iris cu Rafael suna excelent, revenirea lui Minculescu este doar cu efect emoțional.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s