Despre poezia de-izgonitului din Rai. „Nervi” de Laurentiu-Ciprian Tudor

„Nervi”, de Laurențiu-Ciprian Tudor (Editura Libris Editorial, Brașov, 2014) – chiar dacă nu este o carte confesională, în adevăratul sens al cuvântului, are elemente și raportări autobiografice mai puternice decât în cărțile sale anterioare.

„Apostolul verilor” (2009) și „Capul cu păsări” (2012) sunt un manifest spre întoarcerea omului într-o stare edenică. Și în „Nervi” se continuă acest laitmotiv al poeziei sale, însă aici avem o poezie cu preocupări mai concrete, o poezie ce coboară în viața de zi cu zi, în viața cu bunele și relele ei, cu mizeriile și liniștile ei, cu ritualurile și rolurile ei (nu aș spune măști, ci doar roluri). Este poezia dez-izgonitului din Rai, care se confruntă, în drumul de reîntoarcere acasă, cu asprimea cotidianului. Cred că aceasta este una din temele principale ale cărții – angoasele, dragostea, dar și retragerea în singuratate a dez-izgonitului. În aceeași măsură putem vorbi de însingurarea sa, căci: „viața mea nu se impiedică de mine/istoria, rudele, prietenii/continuă/lipsa mea ar pune doar o virgulă/în tăcere” (Poem despre margine).

Continuarea articolului semnat de mine îl puteți citi pe larevista.ro

Nervi-Laurentiu-Ciprian-Tudor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s