Cezar Pârlog – Flori, fete, fițe sau băieți

Volumul de proză scurtă „Flori, fete, fițe sau băieți” de Cezar Pârlog, apărut în 2014, la editura Tracus Arte, este o carte ce te pune în dificultate. Nu știi de unde să o apuci. Este ca un puzzle al cărui piese au fost dispersate, dinadins, de autor, iar cititorului îi revine dificila misiune de a reconstitui întregul. Avem un puzzle cubist cu piese inegale, cu muchii ascuțite și tăioase, cărora le găsești cu greu locul. Proza lui Cezar Pârlog are spații picturale suprapuse, culori amestecate, cu tușee fanteziste și suprarealiste. Întâlnim proză thriller, polițistă, de atmosferă, de dragoste, perversiuni și tulburări de comportament sexual, scene obscene de soft porn sau reverie-viol, crime, etc. În Epilogul Erată, cu un umor fin, autorul ne oferă, totuși, o cheie prin care să pătrundem în universul său. ”Aici e vorba numai de creație, de invenția minții autorului. Iar orice scriere la persoana întâi este autoficțiune, nu autobiografie; doar o mică diferență” (pag. 191). Autorul se justifică printr-un citat din Nabokov: ”cel mai grav lucru pe care-l poate face un cititor este cel de a se identifica cu un personaj din carte” continuând ”acest tip inferior de imaginație nu este acela pe care țin eu să-l folosească cititorii. Pentru că literatura este invenție, proza este ficțiune.”

coperta_parlog
Cu toate acestea, în cele 25 de scrieri neomogene, îndrăznețe, obraznice și inegale (unele sunt scrise serios, iar pentru altele ai sentimentul că sunt scrise în glumă, pentru a fi povestite la o șuetă) am însemnat câteva teme bine conturate: În ”Cărăbușul auriu” întâlnim o interesantă și captivantă trecere transgenerațională: bunic – tată – fiu – nepot. Stereotipii, stigmatizări sociale și etnice, dar și rezistența la schimbare în grupurile minoritare (”Școala rom”). O societate anomică prin inversarea valorilor, a rolurilor și reperelor educaționale. Elevul devine furnizor de droguri pentru profesor (”La un pișcot”). Vedetismul și slugărnicia în cultură și grupurile literare. Perversiunile și tulburările de comportament sexual ale bărbatului însurat și casnic, bărbatul gerontofil, care-i face o favoare trupească si de self-esteem femeii milf, trecută prin viață. Probleme de cuplu – în care teama de moarte, de ați pierde partenerul, transformă cuplul într-o entitate ce se conservă în propria sferă, într-o nesfârșită tăcere, într-o relație autistă cu cei din jur (”Paradox rotund”).
Cezar Pârlog, cu umorul său, își ironizează personajele și prin ele societatea de azi. Societatea urbană, în special. Într-un fel, face o pertinentă psihosociologie urbană Construiește într-un mod pamfletar o psihosociologie a vieții cotidiene din suburbiile, cartierelele mărginașe. O societate pestriță și lipsită de consistență culturală și morală, dar care are personaje pitorești: învățătoarea Mioara Uscătescu, Gineta, Boureci, Buliga, baba Chisălescu, Onorel etc. Mai toate primind un nume ce iscă un zâmbet în colțul gurii.
Peste toți tronează binecunoscutul Mișu. El este prototipul, întruchiparea personajului masculin ce-l întâlnim la tot pasul, sub mai multe chipuri și identități. El este taximetristul volubil, fostul maistru din uzinele comuniste, portarul sau gardianul din instituțiile publice sau un neica nimeni periferic, dar și intelectualul ce face compromisuri, teleintelectualul de azi. În genere, este cel care nu are carte, dar care le știe pe toate. Este atotștiutor și autosuficient. Este bărbatul care are școala vieții. Cel care nu se dă la schimb pe niciun om de cultură. De la politică și sport, de la cultură la can-can-uri și bârfe mondene, el este depozitarul adevărului absolut. Este oracolul urban de la Delphi, cel care-ți deschide, inițiatic și ezoteric, cunoașterea asupra lumii. Toate acestea prezentate într-o ironie dură. Să-i dăm cuvântul lui Mișu: ”Mă descurc, știu din toate. Pot să-ți zic matale despre treaba din Ucraina, de avionu’ ăla cu chinezi sau de Băse. Ce vrei tu. Știu și ce a mâncat Becali azi-dimineață la Poarta Albă. (…) Am cultură, domnule. Coelio e idolu’ meu. L-am ras. Acuma îl citesc pe Dan Purece. Are ăsta o vorbă, pfui! Suflet românesc, din inimă, off, tată… Mă scuzați, îmi dau lacrimile, zău așa. I-auzi cum zice: Omul politic de azi, a distrus România mai mult decât orice dușman. Mai zic! (…) Nu-s prost, mă. Poa’ să mă cheme la orice emisiune. Îi fac la dinți.” ( B 25 ȘEF, pag. 51)
În societatea zugrăvită de Cezar Pârlog, frumoșii nebuni ai marilor orașelor (Fănuș Neagu) sunt înlocuiți cu indivizi la limita sau în cadrul psiho-sociopatiilor. Nu putem nega că multe din aspectele amintite de autor sunt o caracteristică socială.
O altă temă a cărții este condiția scriitorului pe care nimeni nu-l ia în serios – mai ales familia acestuia. Un hedonist trist și lamentabil care-și cultivă doar plăcerile proprii. Ca și cum asta nu ar fi de ajuns, mai este și impotent financiar, moral și sexual: ”Ce câștigi, mă, din asta? Nimic, mămicule, pro bono. Adică, așa de plăcere, pentru suflețelul meu. Al dracului să fii tu cu sufletul tău, să te duci la el să-ți dea bani de țigări și de-o berică bună…” (Jurnalul unui tort, pag. 124-125).
Trist, dacă este să ne gândim la condiția scriitorului din trecut. Scriitorul respectat si oarecum privilegiat, care deținea un statut aparte și râvnit. Acum, coborât din Turnul său de fildeș, devine cetățeanul de mahala, atât ca atitudine civică și raportare cotidiană, folosind un limbaj frivol, obscen și grosolan. De ce să fie altfel într-o societate fără repere clare și firești? De ce ar fi altfel decât societatea, decât epoca sa? Acum se bagatelizează totul – de la eroi, la martiri, la intelectuali – demitizăm anarhic. Așa cum, Cezar Pârlog amintește în proza sa, se acordă titluri culturale unor persoane mediatizate, dar fără consistență, fără idee, doar de dragul imaginii. Chiar dacă nu se trăiește din cultură – nu se poate respira aer curat și nepoluant, fără cultură.
Se spune că debutul te va urmări toată viața. Cezar Pârlog nu are motive foarte mari să se teamă de umbra debutului literar, dimpotrivă se bucură de un debut apreciat. Personal, îl aștept într-un roman și într-un limbaj mai puțin stradal.

Articolul a apărut în e-cultura.info la data de 30.03.2015.

http://www.e-cultura.info/flori-fete-fite-sau-baieti/

Despre Cezar Pârlog – n. 23 februarie 1970, Cluj-Napoca
Fost sudor, sergent în armata ţării la revoluţie, muncitor necalificat, magaziner, comandant punct de lucru întreţinere la calea ferată, poliţist militar, redactor stagiar. În prezent lector dr. universitar la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” Bucureşti. Din martie 2014 editorialist la 24FUN. Redactor asociat la revista Pro Arme.
Articole publicate în: Caţavencii, 24FUN, Dilema Veche, Historia, Luceafărul de dimineaţă, Catchy, Revista Singur, Zona Literară, Revista de povestiri, Pro Arme, Fereastra, Gazeta SF, Almanahul Asociaţiei Culturale Agatha Grigorescu Bacovia 2014, Oglinda Literară;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s