„Alejandra” de George V. Precup

Alejandra

                                       lui Ernesto Sabato

 

Când te-ating, în tine se naște o biserică

cu clopote moi, umede, oarbe

Când te-ating, o altă biserică moare în mine.

 

Aici e cetatea,

aici gloria ce cade în genunchi și se roagă.

 

Pâine te fac și te mănânc. Vinul tu-l bei.

 

Bătrâne, care treci prin nori ca un Lear,

femeia-i dulce sub limbă, vara-i răcoare,

poartă primejdii în ea cât o sută.

Adaugă sâni răzvrătiți și cicoare.

 

Timpul e tot mai subțire în mine.

 

Otravă dulce, spinii sângelui ei m-au cuprins,

fesele coapte de noapte, buzele cu gust de coniac.

 

Mi s-a scurs printre mâini frumusețea,

celei ce-a fost curgere-n mine.

 

Ce-am aflat e biserică cu clopote moi,

ce-am pierdut, nu mai știu.

GeorgeVPrecup_Aferim_COPERTA.indd

Poemul face parte din volumul: ”Aferim” apărut la editura EIKON

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s