Înserare III – Cătălin Flavius Stanciu

Mă cuprinde înserarea
şi este mult prea frig în odaia
ta mică
stau ghemuit şi-mi plâng
sângele ce curge prin
vene

Închide odată fereastra
sau mai bine deschide-o
scârţâind în noapte
să pot urla în voie la lună
ca un lup

Să te chem apoi pe nume
şi să-ţi şterg mirarea
pe buze

Prin existenţă un nebun
se preumblă desculţ
„Eu ştiu că Dumnezeu
nu a murit!”

Poem publicat în

Cătălin Stanciu – „Ceartă cu îngeri”, Editura Pastel, Braşov, 2007

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s