Poezii de Eugen Evu

Atunci când…

Când nu se mai poate, când cade zăvorul
interior, al icoanelor mute,
viata dezminţită cu viitorul
de după moarte-al umbrelor slute.
Când nici trădarea nu te mai doare
şi nici lumina din dezbrăţişare
şi dor de sine nu mai raspunde
ecoul, golul Celestei Unde,cadă deodată, sacru zăbracnic,
Etern prezentul Nirvanic

A doua alungare

Clopote şi muzici asurziră cetatea!

somnul din om şi din lucruri e mort

din psihedelie non-entitatea,

foamea-ntre toate/n-o mai suport

Ah, subţiată fiinţă-n retragere

înspre pădurile ultime-n veac

invers durata vămilor agere

o voi străbate, zburdând făr-de-lea…

Imagini muşcate sublime-n sărut

invers fuge timpul spre ce va sa vină

Grădinarul e orb, Păstorul pierdut

în a divinului hermeneia lumină

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s