Cuvinte sarace de multumire fata de d-l profesor Hirghidus!

Sunt momente in viata, cand pe nepusa masa, primesti o mana de ajutor – care se dovedeste a fi – o mana mereu intinsa spre tine. In asta consta tot farmecul – ajutorul care vine cand te astepti cel mai putin, dar la care speri cel mai mult!

Tocmai fusesem respins de catre profesorul pe care l-am propus sa-mi coordoneze lucrarea de licenta, o lucrare care avea la baza etica crestina „Rolul si importanta modelului moral reprezentat de preot”, si asa cum era firesc, m-am gandit la profesorul de etica!

Procedura era sa propunem un coordonator, care in functie de tema aleasa de noi, va accepta sau nu propunerea, urmand sa fim indrumati catre alt profesor. Zis si facut! Numai ca in ultima zi, cand trebuia sa fim anuntati care o sa fie profesorul coordonator, profesorul de etica m-a respins. Motivul respingerii a fost acela al lipsei mele de morala: nu discutasem cu dumnealui inainte si l-am propus fara stirea dansului – desi procedura era cea mentionata mai sus! Firesc ar fi fost sa vorbesc cu dansul, dar cum eram o fire retrasa am zis sa fac ceea ce trebuie facut! Eram teribil de descumpanit, nu atat de refuz, cat de motivul respingerii…imoralitatea! Respecti o procedura, dar esti facut imoral pentru ca procedezi asa cum profesorii cerusera sa facem! Ce puteam sa mai inteleg…?! Niciun alt profesor nu a dorit sa-mi fie coordonator, probabil si din pricina unei imagini, nu grozave, pe care o aveam in mintea multora.

O poveste banala, dar o imprejurare prin care mi-a fost dat sa-l cunosc pe d-l Hirghidus. Dumnealui, insotit de un coleg de studentie, m-a intrebat daca accept sa-mi fie coordonator, desi nu-mi fusese profesor si era pentru prima data cand il vedeam! Auzise cele intamplate si de „lipsa mea de morala”, in consiliul profesoral. Am acceptat fara sa ezit, desi am ramas surprins! Mi-a acordat credit total fara sa ma cunoasca, spunandu-mi ca daca am ales o tema despre morala este cu neputinta sa fiu imoral si sa nu ma raportez la „masurarea pedagogica absurda” a unor profesori.

Mai tarziu, am ajuns sa-l cunosc mai bine si sa citesc despre activitatea sa literara si filosofica. Firea deschisa si primitoare a d-lui profesor m-a facut, ca dupa o vreme, sa-i marturisesc ca incerc sa scriu poezii. Sase ani mai tarziu prefata volumului meu de poeme “Cearta cu ingeri” avea sa fie semnata de domnia sa!

Cuvinte sarace pentru multumirea si gratitudinea mea fata de d-l profesor Hirghidus!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s